Acelasi cantec se aude zilnic pe aproape toate strazile. strada ta nu’i ocolita . rasuna vers dupa vers nota dupa nota, te aduce la fereastra…ramai blocata acolo si asculti desi n’ai vrea . crezi in versuri si le compari cu sentimente si n’ar trebuii. versurile sunt pur si simplu imaginatii, vise, lucruri imposibile in care ai putea cel mult sa te regasesti, si cam atat. ar fi de preferat.
te smulgi de perdea si alergi afara desculta … esti aproape sigura ca melodia va inceta , si cu o irnonie crunta , pasesti usor afara din bloc. Dar ce sa vezi? melodia inca se aude , basul inca il simti si lacrima… lacrima dupa atatea straduinta tot cade. de dupa colt apare’un … cineva . iti canta melodia si’n clipa urmatoare iti dai seama de urmatorul lucru: nu’i vorba de cantecul acela permanent, nu’i vorba de ceva ce e al tuturor. e ceva pentru tine . ceva bun pentru tine.
alergi cumplit de fericita in bratele cantaretului, si’l strangi cerand sa’ti cante iar . El incheie un ultim vers si pleaca . Da , a cam plecat. Ce pacat ca n’ai crezut de prima oara …
