Credeam ca…

Era pe strada asteptand in disperare o masina sa ajunga langa ea. Statea acolo si se uita in stanga si in dreapta , la tot ce misuna, percepand orice ca pe un punct, un semn, orice altceva decat ce era cu adevarat. Afara era mult plans si se adunasera deja balti si balti si balti de lacrimi pe care le eviti doar daca vrei si’n care calci pentru ca vrei. Se tot uita la ceas si isi zicea in gand “inca un minut”. Se gandea ca probabil tu o sa fi acolo imediat , fara pic de intarziere asa cum sa obisnuit de mult… si apoi e plans mult afara … de ce sa stea singura?

S’a uitat ea la ceas in continuu. situatia se schimbase . ar fi dorit sa treaca timpu mai repede, sa plece mai repede ca apoi sa’ti reproseze ca ai lasato singura .[a mai stat niste minute,te iubea prea tare] . si a plecat tarandu’si picioarele cu o intentie rautacioasa de a calca in fiecare balta posibila, fiecare . se simtea  abandonata, trista, buna de nimic . dar n’ai aparut, si s’a simtit asa pana cand…

Credeam ca o sa faci sa nu mai planga afara …

Published in: on martie 5, 2010 at 5:44 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: http://unsprezeceminute.wordpress.com/2010/03/05/credeam-ca/trackback/

Feed RSS pentru acest post.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.