Stai un pic. Ma duc sa verific telefonul.Nimic …Zambesc ironic si continui sa astept. indiferenta mascheaza orice fel de emotie ce m’ar putea coplesi la gandul ca nu am vorbit deloc azi. “Eh,lasa…” spun aruncand telefonu sub plapuma si culcandu’ma la loc, evident ca sa fug de eventualele ganduri rele. Dupa amiaza e pierduta de tot. Cateva ore la sala dupa care ajung acasa.Telefonul e inchis. imi vad de treaba cat se poate de normal cu ajutor bine-cunoscutei indiferente care rareori functioneaza.adevarat.nu prea merge…aparent nu’mi pasa ca… nu. nu’mi pasa.
ti’am urat noapte buna si din nou am aruncat telefonu departe de mine.m’am culcat furioasa punand in capul liste pentru” Lucruri de facut” : maine nu spun eu nimic. Dimineata , imi sare in ochi un mesaj. Continutu’ nu prea’l stiu . m’am uitat la ceas doar . Era trecut de 12. era deja maine.
“Scuza’ma ca n’am vorbit. am umblat pe peste tot.am incercat sa te sun dar cred ca dormi deja. Noapte buna si tie “
