Cu siguranta un lucru e cert pentru mine ( atentie , incercare teribila de a face acest  lucru sa nu sune a CLISEU) : nu m-am nascut invatata, am prins totu’ din mers, mers prin viata , drumuri seci, placute neplacute…Cine ar fi crezut ca asa e ? cine ar fi crezut ca se consuma atat pentu un suflet apropiat alaturi de care aparent iti doresti si iti impui sa stai mult mult timp de  acum inainte.  ma refer la faptu ca au fost consumate atatea griji pentru tine dragule. evident atatia nervi ne la locul lor ( nu sunt sigura ca am scris corect), si … n’as putea sa mint . lacrimi. le-as lua pe toate inapoi pentru ca nu iti apartin. n-ai muncit deloc pentru ele. n-a fost vina ta . am fost eu , sau poate gandul meu mult prea incarcat. imaginatie prea multa, sentimente prea profunde sau cine doamne iarta’ma stie ce’o fi fost in capu meu sa plang.

cert este ca nu esti demn de lacrimile copilaresti pe care le dau afara de fiecare data ca nu am curaj sa recunosc ca singuru lucru care ma chinuie e doru. doru si gandurile proaste de care , vrei nu vrei, o sa scap, si sunt curioasa cine o sa mai fie copilu care o sa iti planga in brate la fiecare 3-4 zile.

P.S:  nu te ingrijora prea tare, o sa stiu sa joc un plans de dragu tau. Love you.